Atât cât putem, încercăm să ne petrecem zilele de naștere împreună, în week-enduri prelungite sau excursii relaxante. În ultima perioadă am constatat că parcă și sărbătorile au alt ”vibe” când suntem numai noi. Parcă ne simțim mai bine când nu trebuie să mergem pe la toate rudele care oricum sunt obosite și nu au chef de noi. Decât să ne programăm și să facem multe planuri de sărbători mai bine petrecem timp noi cu noi. E plăcut să ne revedem cu prietenii, dar asta putem face în orice altă zi, atunci când simțim, nu musai fix pentru că e Crăciunul, Paștele sau altă sărbătoare.
Poate că anul acesta vom fi acasă de Crăciun, dar sigur anul viitor și în anii care urmează, vom încerca să fim doar noi cu noi într-un loc unde să ne simțim bine.
Cumva așa s-a născut și ideea excursiei în Brașov. Totul a pornit de la ziua micuței, care a împlinit un an în 14 august. Ne-am dorit să fim relaxați și fără alte griji și am ales Brașovul pentru că aveam de ceva timp pe listă Dino Parc Râșnov. Dacă tot eram în zonă, am decis să bifăm și Babele și Sfinxul. Ultima dată când am fost la Babele a fost acum 20 de ani.
Drumul de la Oradea la Brașov, a fost floare la ureche.
Dar totuși să știți că a fost o floare gândită. Mereu când avem drumuri atât de lungi, căutăm pe drum locații unde copiii să își poată consuma energia. Acest drum a durat cam 7 ore în total și cred că am avut și puțin noroc, dar ne-a ajutat și organizarea.
Încă de acasă, am decis că vom face o oprire în Cluj, la Hugs&Mugs, o locație care mi se părea potrivită pentru noi. Am oprit la Hugs&Mugs și am mâncat bine. Copiii s-au jucat puțin și apoi ne-am plimbat și prin mall. Cam la 30 de minute de când am pornit au adormit amândoi, semn că erau destul de obosiți. Micuța a dormit aproape până la Brașov iar Marius s-a trezit după aproximativ două ore.
Am ajuns la Brașov destul de obosiți, noi părinții. Cei mici erau plini de energie. Ne-am cazat și am mers să mâncăm. Despre cazarea noastră din Brașov vă voi povesti într-o altă postare. E prea faină ca să vă las doar câteva cuvinte aici. Și despre locațiile unde am mâncat, cu bune și rele, vă voi povesti într-o postare viitoare.
Cum am organizat 3 zile în Brașov și împrejurimi
Chiar dacă în general nu ne facem planuri mari, știam că vrem să mergem la Dino Parc Râșnov și Babele. În cele 3 zile pline petrecute în Brașov planul era să avem o zi de relaxare, o zi la Dino Parc și o zi la Babele.









Prima zi am rezervat-o Brașovului.
După micul dejun, am traversat strada în Parcul Nicolae Titulescu, care mi s-a părut minunat. Locul de joacă pentru copii era curat, frumos și umbrit de copacii înalți, cu coroana lor amplă. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost umbra multă. Din păcate în Oradea sunt foarte puține parcuri care mai au umbră multă. Lucrările de reamenajare a parcurilor nu au fost făcute cu suficientă grijă față de arbori iar aceștia fie s-au uscat fie au căzut. De aceea, ori de câte ori găsesc parcuri cu umbră, sunt tare încântată.
La marginea parcului am descoperit terasa News Caffe, unde am băut o cafea și am mâncat o prăjitură. E o locație tare faină, amplasată la umbră, cu produse gustoase. Prețurile ni s-au părut puțin cam mari, dacă le raportăm la Oradea spre exemplu. Un capuccino la 19 lei am mai băut doar în străinătate și acesta nici nu mi s-a părut special.
După această oprire, am pornit spre zona centrală. Ne-am plimbat pe pietonală, am vizitat Biserica Neagră.



În drumul nostru spre cazare ne-am oprit la Muzeul Amintirilor din Comunism. Ne-a plăcut mult locația. Pe lângă amintiri, am avut ocazia să îi arătăm lui Marius o mulțime de obiecte pe care nu avea unde să le vadă altundeva. I-am povestit și tot felul de întâmplări de când eram noi tineri. Ne-a plăcut și nouă, i-a plăcut și lui. Două bilete pentru adulți au costat 70 lei. Copii plătesc bilet doar după vârsta de 7 ani.
Ziua a continuat cu somnul de prânz, bălăceală la piscină, cina, o plimbare spre hotel și joacă în cameră.




A doua zi a fost destinată Dino Parc din Râșnov
Știam dinainte că drumul spre Dino Parc durează aproximativ 20 de minute de unde eram noi cazați. Astfel că, după micul dejun am mers cu copiii în parc puțin. Micuța încă doarme de două ori pe zi și vroiam să prindă primul somn pe drum.
Apoi ne-am luat o cafea to go de la Meron și am pornit spre Dino Parc. Așa cum ne așteptam, micuța a dormit pe drum. Am ajuns, am parcat și am plătit 25 lei/zi taxă de parcare, cash. Dacă mergeți, să luați și cash la voi, pentru că nu știu dacă este bancomat în zonă.
Ne-am așezat frumușel la prima coadă, de unde am cumpărat două bilete pentru tractorașul care ne-a dus sus la Dino Parc. Prețul unui bilet dus-întors este de 10 lei pentru un adult. Pentru copii nu am plătit.
Încă de la urcarea în tractoraș am văzut graba românului. Eram cu doi copii mici. Un bunic l-a lăsat pe Marius să urce în fața lui, dar s-a băgat în fața soțului. Ca și cum copilul ar putea merge fără părintele lui. Trecând peste asta, nimeni nu avea răbdare, toată lumea vroia să urce.
O dată ajunși sus, am cumpărat bilete pentru intrarea în parc. Prețul biletelor este același atât online, cât și la casierie.
Noi am ajuns destul de devreme, când încă nu era aglomerat. Însă, chiar de la intrare ne-a ”lovit” muzica. Cred că suntem într-o perioadă din viață în care nu ne mai place agitația, aglomerația, muzica tare și multă lume. Dar trecând peste acest aspect, veți găsi la intrare locuri de joacă, activități pentru cei mici și o locație unde se poate mânca.
După puțină joacă, am pornit pe traseu ca să vedem dinozaurii. Traseul mi s-a părut puțin haotic, pentru că nu era drept ci cumva făceai stânga, dreapta, apoi te întorceai. Erau mulți dinozauri, însă puțini dintre ei se mișcau sau făceau zgomote. Am participat la erupția unui vulcan, am simțit trepidațiile unui cutremur, dar totul era așa foarte.. light.
După ce am vizitat o parte din parc ne-am îndreptat ieșire însă ni s-a făcut foame. Am luat un meniu de copii, care a fost destul de generos. Mâncarea a fost proaspătă iar servirea a fost foarte drăguță. Când am plecat, trebuie să așteptăm tractorașul. Am preferat să coborâm pe jos și a fost o plimbare plăcută. Totuși, dacă aveți copii, nu recomand să urcați pe jos.
Pe drumul spre hotel am făcut entertainment ca cei mici să nu doarmă și să îi putem culca în pat. Evident, vroiam și noi să ne odihnim. Cu puțin noroc, am reușit să dormim la prânz cu toții. A urmat o bălăceală la piscina hotelului, cina și o plimbare prin zona centrală. După puțină joacă și un Aperol Spritz am dormit cu toții la aceeași oră.
Inevitabil am comparat experiența cu cea de la Dino Park din jud. Bihor, Stâna de Vale. Pentru noi, Dino Park din Stâna de Vale a fost mai potrivit. La Stâna de Vale ne-a plăcut că zona de joacă, cățărat, tiroliană și vizitarea dinozaurilor erau delimitate. Dinozaurii de la Stâna de Vale în procent de 70-80% se mișcau și scoteau zgomote. Vizitarea lor era de fapt o plimbare prin pădure, unde la fiecare colț găseai câte un dinozaur gata să te surprindă. Totul era fără muzică, fără aglomerație (pentru că am ajuns și aici destul de dimineață), ca o plimbare chill prin pădure.
La ieșirea din Dino Park de la Stâna de Vale sunt locuri de joacă, contra cost. Tot acolo găsiți și un loc drăguț pentru o cafea, o bere sau chiar și ceva de mâncare.
Concluzionând, Dino Parc Râșnov a fost o experiență. Ne-am dorit să îi oferim această ocazie lui Marius și eram și noi curioși. Cred însă că e o experiență pe care e suficient să o ai o dată în viață.





A treia zi am fost să vedem Babele și Sfinxul
După micul dejun și deja tradiționala plimbare în parc, am pornit spre Bușteni, cam în jurul orei 9 dimineața. Drumul a durat 50 de minute. Însă, cam de la intrarea în Bușteni era coadă.
Aici am avut parte de o experiență 100% românească, încă de la primul moment în care am ajuns în Bușteni. O dată parcați, un domn care gestiona parcările și încasa taxa de parcare a apărut rapid. Mă întreb ce se întâmpla dacă nu ne vedea? Asta în condițiile în care nu aveam unde să achităm taxa de parcare decât la el. Ne-a informat rapid că taxa de parcare se plătește doar cash și costă 25 lei/zi.
Cum nu aveam la noi cash, soțul a mers să caute un bancomat. S-a plimbat 40 de minute ca să găsească un bancomat. Da, în Bușteni bancomatele par să fie destul de departe de telecabină. Știți voi, telecabina unde vin turiștii români sau străini cu banii să îi cheltuie. De ce ai amplasa acolo un bancomat?
După ce am petrecut 40 de minute în mașină cu doi copii energici, am mers la telecabină. Acolo era un rând pe care l-am apreciat ca fiind acceptabil deși nu vedeam exact unde se termină pentru că urca pe scări. După 30-40 de minute de așteptat, timp în care tot nu am ajuns să vedem capătul rândului am decis să plecăm.
O dată ieșiți afară am observat că mai era un rând și afară, rând care era gestionat de un angajat. Domnul respectiv când ne-a văzut că vrem să plecăm s-a oferit să ne ajute. Fiind cu doi copii a vrut să ne ofere prioritate. După ce am cântărit puțin decizia, pentru că erau și alții cu copii mici la rând, am acceptat totuși. A mai durat cam 20 de minute să urcăm în telecabină. Prin urmare, dacă mai stăteam la rând, poate în două ore urcam.
Biletele costă 200 lei/adult și se vând la un singur ghișeu. Sunt doar două telecabine și de aceea timpul de așteptare este atât de mare. Regula la vânzarea biletelor și ocuparea telecabinei este ”dacă nu îți suflă nimeni în ceafă, înseamnă că mai este loc”.
Înghesuiți ca vitele, am observat peisajul care e minunat. Până și urcarea cu telecabina este o experiență în sine. Trist însă că nu se investește nimic, dar nimic. Telecabina este aceeași din 1980, cred că și angajații sunt aceiași.
O dată ajunși sus, dezamăgirea a fost foarte mare. De la graba și îmbulzeala românului, la mizeria pe care o lasă în urma lui, la coșurile de gunoi care lipseau și la lipsa de respect față de ceilalți.
Fie că mergeți cu cei mici sau nu, e bine să știți că sus veți găsi doar sucuri, apă, ciocolată, dulciuri, chipsuri și porumb fiert. Produsele vândute acolo sunt îndoielnice din punctul meu de vedere, la fel păreau și vânzătorii. Când am ajuns sus, parcă am ajuns înapoi în 1980.
Nimic, dar nimic nu este amenajat din punct de vedere al traseului. Este o zonă cu piatră mare care a fost șlefuită de vânt și apă, deasupra căreia s-a așezat nisip. Zona respectivă alunecă destul de tare și necesită atenție, în special când ai un copil în brațe. Când am ajuns acolo, soțul a luat ambii copii în brațe și căuta pe unde să coboare. Din spatele lui se grăbeau copii, părinții lor și alți adulți. Nici unul nu a avut răbdare 30 de secunde să îl lase să coboare. Nici unul nu și-a atenționat copilul să aștepte până coboară soțul, chiar dacă avea doi copii în brațe. Am fost sincer șocată. Nu mi-a venit să cred cât de puțin respect există.
Atunci când coborâm, mereu alegem să rămânem ultimii, fie că e vorba de tren, avion, autobuz sau telecabină. Pentru că nu vrem să fim grăbiți sau împinși de alții. Totuși, pe munte nu am pățit niciodată să fim împinși sau grăbiți, cel puțin în Slovacia sau Polonia nu a fost niciodată cazul. Dar aici, parcă e o cu totul altă lume. Cu un gust amar am coborât de la Babele și Sfinxul. E un loc unde poate vom mai veni peste 20 de ani.
La întoarcere copiii au dormit bine. Totuși am fost uimiți de coloana de mașini care s-a format între timp pe sensul de mers spre Bușteni. Coloana se întindea pe două județe. Dacă vreți să mergeți la Bușteni din Brașov, musai să porniți devreme.
După această aventură, a urmat cina în Brașov. Apoi ne-am bucurat de o plimbare prin Parcul Nicolae Titulescu, unde era un festival de jazz și activități pentru cei mici. Ne-a plăcut tare mult atmosfera chill de la festival dar și atenția acordată celor mici de către organizatorii evenimentului.
Despre ce am mâncat bun sau rău în Brașov, câteva locații cu lucrușoare frumoase de neratat și cazarea noastră faină vă voi povesti în următoarele articole de pe blog.
Ne puteți urmări aventurile pe profilul de Instagram – Hoinariprinlume sau pe pagina de Facebook – Hoinariprinlume.