Activități pentru Copii în Sibiu și Împrejurimi

La aproximativ un an de când am fost prima dată în Sibiu, ne-am întors aici. Ne-a plăcut atunci să ne plimbăm prin zona centrală, să explorăm muzeele și să gustăm din preparatele delicioase. Tot atunci am urcat cu telecabina pe Transfăgărășan și ne-a prins tare bine.

Azi ne-am întors cu alte gânduri, cu alte planuri. Am făcut puțin research și am descoperit locuri faine pe care nu le știam anul trecut. Așa am găsit Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA, Grădina Zoologică din Sibiu, Povestea Calendarului și Castelul de Lut, Valea Zânelor situate în Porumbacu de Sus.

La fel ca ultimele excursii și aceasta a fost planificată destul de rapid. Deși știam că vom avea doar o zi plină în Sibiu, am pus pe lista de vizitat multe. Soțul m-a întrebat la un moment dat: ”Tu știi că stăm doar o singură zi plină, așa-i?” O zi plină înseamnă pentru noi, o zi de dimineața până seara. Vineri și duminică am petrecut vreo 4-5 ore pe drum.

Știam, știam că vom sta puțin dar îmi doream să vedem și să explorăm multe. Nici măcar nu am pus pe listă tot ceea ce îmi doream să văd, ci doar câteva obiective. Am plecat de acasă cu gândul că vom vedea atât cât vom putea și mi-am setat așteptările mai jos pentru a nu fi dezamăgită.

Lista mea de vizitat era următoarea:

1. Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA
2. Povestea Calendarului
3. Castelul de Lut – Valea Zânelor

Vineri, după un drum de patru ore am ajuns la Sibiu puțin obosiți. Ne-am cazat rapid și am mers să căutăm un loc unde să mâncăm. După ce am mâncat ne-am mai plimbat puțin prin zona pietonală și ne-am întors la apartament.

De data aceasta am optat pentru un apartament în loc de hotel. După ce am căutat și am văzut multe cazări am rămas cu ideea că acest apartament are o mică chicinetă. Când am ajuns am observat că nu era deloc așa. Ne doream o chicinetă pentru că, matinali fiind, vroiam să ne facem rapid un mic dejun devreme, când nu prea sunt localuri deschise. De fapt, apartamentul era format dintr-un dormitor, o baie mică și un hol unde au fost amplasate o canapea și un frigider foarte mic. Ne-am descurcat și așa, noroc că aveam niște iaurt, banane și cereale la noi.

Apartamentul era amplasat central, dar totuși nu chiar în zona pietonală. Toate restaurantele și cafenelele erau la câteva minute de mers pe jos și totuși nu era gălăgia de pe pietonală. Fiind central, nu avea aer condiționat, întrucât structura clădirilor nu permite instalarea. Totuși, nu ne-a fost cald, a fost chiar bine.

Nu a fost locația perfectă pentru noi pentru că ne doream o chicinetă, însă dacă eram doar doi, era mai mult decât perfect, fiind aproape de tot ce înseamnă zona centrală. Rezervarea am făcut-o prin Booking, dacă vă interesează locația, vă las link.

Sâmbătă dimineața..

Ne-am trezit cu forțe proaspete și după o mică gustare am mers la plimbare. Am devorat un mic dejun delicios și ne-am plimbat prin zona centrală, până când cuiva i s-a făcut somn și a trebuit să ne întoarcem la cazare.

Programul copilului în excursii

În excursii, programul lui Marius e puțin diferit. Își păstrează ora de trezire, respectiv 6-6:30 dar se culcă mai târziu. Vineri s-a culcat pe la 20:30, în condițiile în care acasă doarme la 18-18:30. Sâmbătă la prânz a dormit 3 ore. Trebuia să recupereze cumva orele lipsă din noaptea anterioară.

După o gustare la prânz am pornit spre Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA. L-am găsit așa cum speram, MI-NU-NAT! E un fel de Muzeul Satului din București. Situat în rezervația naturală ”Dumbrava Sibiului”, e locul perfect pentru o plimbare prin pădure. Aleile care au mai bine de 10 kilometri, băncuțele și căsuțele sunt numai bune ca să petreci o zi faină de vară. Casele care pot fi văzute acolo sunt din diverse zone ale țării. În unele din ele se poate urca, se poate vedea și interiorul și se poate admira peisajul de sus. Undeva printre alei se regăsește un lac, pe care se pot face plimbări cu barca.

Am prins acolo și un târg cu producători locali. Nu ne-a venit să credem ce piese faine de ceramică se fac la noi în țară și nu știm, sau cel puțin noi nu știam.

Pe cei de la Ceramica Nocrich i-am descoperit cumpărând o cană de la Jujube Atelier din Sibiu. I-am regăsit la târgul din Muzeul ASTRA și tare ne-am bucurat. Atelierul celor de la Ceramica Nocrich este situat la 35 de km de Sibiu, drum care poate fi parcurs în 40-45 de minute cu mașina. Când și dacă vom mai ajunge prin zona Sibiului, ne dorim să vedem și atelierul celor de la Ceramica Nocrich.

Am petrecut vreo trei ore tare plăcute la Muzeul ASTRA și dacă nu se apropia seara, sigur ne mai plimbam. În eventualitatea în care vă este foame, găsiți acolo și câteva gustări. Noi am încercat clătitele cu dulceață și au fost proaspete și bune.

După o plimbare bună, ni s-a făcut serios foame, mie și soțului. Copilul avea burtica plină cu clătite și nu am mai insistat să mănânce dacă nu a vrut.

După masă, ne-am mai plimbat puțin prin zona centrală a Sibiului și cam asta a fost. Am mers la somn cu toții.

Ce e interesant când suntem plecați e faptul că seara picăm lați cu toții. Câteodată mai stăm cu soțul la o poveste, scurtă și aia, și apoi mergem la somn. Degeaba avem televizor în cameră, nu-l folosim deloc în excursii. Acasă, seara, după ce adoarme Marius, ne uităm la un film sau serial pe Netflix. În excursii nu simțim nevoia să facem asta și e tare bine.

Duminică dimineața a început cu ploaie..

Sâmbătă la prânz am descoperit un loc unde se servea micul dejun de la ora 07:00. Aur curat am zis noi și duminică am fost acolo printre primii. După micul dejun am împachetat și extrem de nehotărâți ne-am urcat în mașină.

Încă indeciși, dacă să mergem spre casă sau la Porumbacu de Sus, am pornit spre Sucre.

Ah! dar despre mâncare vă povestesc într-o altă postare. Pentru că eu nu puteam să mă decid, soțul a zis ”Hai totuși să mergem să vedem și celelalte obiective de pe listă.”

Și uite așa, pe o ploaie mocănească am pornit spre Povestea Calendarului și Valea Zânelor – Castelul de Lut. Pe drum Marius a ațipit cam o jumătate de oră. Când am ajuns l-am trezit destul de greu și a fost puțin morocănos.

Povestea Calendarului

Am ajuns în Porumbacu de Sus undeva după ora 9 și primul loc vizitat a fost Povestea Calendarului. Conceptul e drăguț, dar e loc de mai bine, mult mai bine. Sunt 12 căsuțe, fiecare cu o temă a sa, în funcție de luna din calendar pe care o reprezintă. În majoritatea căsuțelor sunt dulciuri sau jocuri pe care le poți cumpăra. Era o căsuță cu jocuri tare faine, unde ne-am distrat puțin și o singură căsuță cu un atelier de desen, în care două doamne se ocupau de copii.

Noi am ajuns destul de dimineață, deci nu a fost aglomerat. Dar, dat fiind că erau doar două doamne la acel atelier, mă gândesc oare când e full, cum reușesc să se ocupe de mai mulți copii?

În exterior sunt jocuri de aruncat mingi, locuri de joacă pentru nisip, dar unde nisipul lipsea și câteva hinte. Toaletele erau cât de cât curate și au și masă de schimbat copilul, aspect care constituie un plus.

Mi s-a părut o locație instagramabilă, totul drăguț, dar mai mult de o oră nu cred că ai ce face acolo chiar și cu un copil mare. Cred că mai multe ateliere cu activități pentru copii ar fi fost mai potrivite decât atât de multe magazine.

Prețul unui bilet pentru adulți este de 25 lei, copiii sub 3 ani nu plătesc iar prețul unui bilet pentru copii este 15 lei.

Valea Zânelor – Castelul de Lut

De fapt, aceasta a fost locația pentru care am pornit mai mult spre Porumbacu de Sus. Aici vroiam mai tare să ajungem, Povestea Calendarului am descoperit-o pe parcurs. Și iată-ne ajunși. Spre dezmăgirea noastră spiridușii lucrau la interiorul căsuțelor și nu am putut să vedem decât exteriorul și curtea. E totuși o zonă de poveste. Un aspect care trebuie menționat e că nu e voie în incinta locației cu mâncare sau băutură din exterior.

Fiind încă dimineață, ora lor de deschidere e ora 10:30, nu a fost aglomerat. Ne-am plimbat puțin printre căsuțe și apoi ne-am așezat la o masă lângă valea unde curgea o apă limpede. De poveste, vă zic, de poveste! Cumva e de înțeles că nu ai voie cu mâncare din exterior. Dacă nu am fi mâncat bine la micul dejun sigur aș fi vrut să devorez ceva. Aveau 3 ceaune cu tot felul de bunătăți și un meniu tradițional destul de fain. Am gustat doar o supă cu găluști, ca să fim siguri că burtica piticului e sătulă pe drum. Am luat și două cafele, dar au fost cu mult sub așteptări. În rest totul drăguț și frumos, în special zona unde se putea lua masa.

Am descoperit și secretul spiridușilor. Ei pregătesc locația pentru a oferi spații de cazare, de aceea erau închise căsuțele. Ne-a plăcut mai mult decât Povestea Calendarului, poate mai trecem pe la ei după ce deschid spațiile de cazare.

Prețul unui bilet pentru adulți este de 15 lei.

Ne gândim să venim la târgul de Crăciun din Sibiu anul acesta, dar vedem cum se aliniază astrele. Dacă nu ajungem în iarnă sigur ne vom mai întoarce vara sau primăvara ca să:

1. urcăm încă o dată cu telecabina pe Transfăgărășan, sigur va fi o experiență percepută în alt mod de Marius, având în vedere că a crescut;
2. vedem Grădina Zoologică din Sibiu;
3. vizităm Atelierul celor de la Ceramica Nocrich.

Despre ce am mâncat bun prin Sibiu, vă povestesc într-o postare viitoare, așa cum v-am obișnuit.

Ne puteți urmări aventurile pe profilul de Instagram – Hoinariprinlume sau pe pagina de Facebook – Hoinariprinlume.