Îmi amintesc și acum teama cu care mergeam la dentist când eram copil. Această teamă a rămas cu mine până târziu în viață, chiar prea târziu aș putea spune. Abia la 33 de ani am reușit să depășesc această teamă. Asta s-a întâmplat pentru că am găsit un stomatolog în care am încredere și care, îmi spune dacă mă va durea. Dar mai mult decât atât, cred c-a contat și faptul că ne cunoaștem și e răbdător.
Însă, oare cum era dacă nu aveam acest noroc?
Cum era dacă nu aveam norocul să am în cercul de persoane apropiate un medic stomatolog?
Rămâneam cu frica? Cu siguranță!
Teama aceasta de dentist m-a făcut de multe ori să nu dau atenție unor dureri inițial minore de dinți, care ulterior s-au agravat. Era cumva sădită în sufletul meu încă de mică, pentru că atunci nu știa nimeni ce este empatia și cât de mult contează să ai încredere și să ai o relație bună cu medicul tău.
Importanța unei relații bune cu medicii din viața noastră
Cumva această teamă m-a determinat să încerc că îi creez, atât cât pot, o relație bună copilului meu cu medicii care vor intra în viața lui. Am citit, m-am documentat și am aflat cât este de important ca el să nu meargă cu teamă la medic, fie el stomatolog sau pediatru. Acești profesioniști sunt oamenii în care ar trebui să avem încredere și la care să mergem ori de câte ori avem o problemă, fie ea și minoră.
De aceea am început să îl duc pe Marius la control stomatologic de mic, de când avea 1 an și 7 luni. Despre prima noastră experiență și cum ne-am pregătit pentru prima vizită la dentist v-am povestit într-un alt articol. Azi vă voi povesti cum a fost a patra vizită la dentist, cea care m-a uimit complet.
Cu pași mici, am ajuns unde suntem astăzi și trebuie să mărturisesc că sunt tare mândră.
Ultima vizită la dentist m-a uimit
Am ajuns la cabinet și până să fim invitați înăuntru ne-am jucat cu jucăriile din sala de așteptare. Am intrat și doamna asistentă l-a invitat pe Marius să se așeze pe scaun. S-a urcat copilul singur, fără nici o problemă. A fost întrebat dacă vrea bavetă și ochelari și le-a vrut. Apoi asistenta i-a captat atenția cu un pahar cu apă și dispozitivul care aspiră apa. Marius a fost fascinat. Între timp a venit și doctorița. În plan era să îi facă un periaj profesionist. Eu speram să îi poată peria măcar 3-4 dințișori, așa cum negociasem acasă.
Dar, SUR-PRI-ZĂ!
Al meu pitic a fost de acord să fie periat pe toți dinții. I s-a explicat mereu ce i se face și n-au existat proteste. Deloc. Mai mult decât atât, a lăsat-o pe doamna doctor să folosească și ața dentară.
Pur și simplu am rămas uimită! Da, asta face #educațiacurespect! Ne ajută copiii să aibă relații sănătoase cu cei care le supraveghează sănătatea.
După această reușită, trebuie să vă mărturisesc că, la recomandarea doamnei doctor, am continuat să venim regulat la controale. O dată la trei luni am mers cu Marius la control și au fost ocazii când a deschis gura, au fost alte dăți când doar a zâmbit și ne-am mulțumit cu atât. Au fost controale la care a cerut să stea în scaun în brațele mele și controale când a stat singur în scaun. Nu l-am presat niciodată, nu l-am forțat niciodată. Cred cu tărie că toate acestea au contribuit la rezultatul minunat pe care l-am avut acum câteva zile.
Ne puteți urmări aventurile pe profilul de Instagram – Hoinariprinlume sau pe pagina de Facebook – Hoinariprinlume.